Posted by TERRA in Dec 10, 2009, under 1

Madrie, agitatie, interes, uimire, speranta, dezamagire, uitare, credinta, inima, suflare, mireasma, trecut, raset, colivie, sinceritate, misiune, valoare…toate acestea imi vin in minte… si mai sunt … dar nu stiu de ce incerc sa le reprim. In schimb un lucru e cert zilele acestea. E multa agitatie in jurul meu si am multe de facut, normal acum deja as fi trebuit sa incep sa ma simt epuizata…sa astept sa se transforme oboseala in satisfactie trupeasca. Dar eu in schimb…las timpul sa treaca pe langa mine fara sa isi puna amprenta… nu fac decat sa imi bifez reusitele… sa imi fac noi planuri…si bineinteles… ma bucur de viata. Imi place atat de mult ceea ce ma inconjoara… tot… absolut tot… de la vietati …la betoane… de la ploaie la zambete…. de la miscari la priviri … de la senzatii la amintiri… Gasesc in orice instantaneu al vietii fericire, multumire si dorinta de continuitate. Asa am fost intotdeauna…numai ca uneori imi largesc aria pe care actioneaza simturile mele….

Dar spuneam ca nu reactionez conform cunostiintelor despre fizicul si psihicul uman… Factorii exteriori nu isi pot face treaba… si asta pentru ca interiorul radiaza… radiaza din cauza unei iubire aprinse pentru un ideal-tip. Pasiunea exista de mult… si era publica… insa acum ca niciodata pasiunii i s-a alaturat ratiunea. Mi se pare atat de logic sa iubesc acest ideal-tip… gasesc atat de multe motivatii pentru niste sentimente care alta data pareau banale si confuze….

Imi construisem niste parametrii pentru incadrarea sentimentelor pentru o persoana de sex masculin. In primul rand se imparteau in persoane de care sunt atrasa… persoane la care tine… persoane de care ma bucur… persoane pe care le suport…si persoanele inexistente.  Doar prima categorie merita explicata acum…pentru ca celelalte nu au stiut cum sa se lupte cu prima pentru a intra si ele in lumina reflectoarelor… ele doar coexista impreuna cu mine … si cu prima categorie. Pot fi atrasa in trei moduri de un barbat… printr-un respect imens… printr-o pasiune carnala….si printr-o simbioza intre spirit, mental si energie. Au mai existat incercari de combinatie intre 2 din cele 3 moduri…dar niciodata nu s-au unit toate. Poate prima oara ati crede ca ar putea fi prea coplesitor sentimentul… ca ar trebui sa fiu bulversata total… Ei, nu, sunt invaluita de o pace si o liniste divina. Toate lucrurile au sens… si mai mult decat atat… fiecare lucru imi completeaza bucuria. Ma supun fenomenului “bulgarului de zapada”. Nu se intampla nimic daca nu mi se alatura energii…dar fiecare particica ma impinge sa evoluez. Este fantastic sentimentul… si desi am incercat sa`l descriu… in final tot la vorba anglo-saxonilor se ajunge: SPEECHLESS

Mi-am acceptat destinul… desi e ciudat sa spun eu asta… eu care consider inca ca fiecare se dezvolta continuu si nu exista un capat de drum in aceasta varianta a noastra. Dar nu luati expresia mot-a-mot… mi-am acceptat destinul ca trebuie sa… sa ce inca nu stiu… si tocmai asta e scaparea. Mi`am schitat un drum…si pe acest drum pot sa fac orice alegeri vreau … si pot sa ma opresc oricand… si s`o iau din loc cand simt nevoia… pot sa deviez de la traiectorie…stiind totusi sa ma intorc sau sa fac uitat drumul in acelasi timp. Acum nu-mi ramane decat sa fiu atenta sa nu ajung vreodata sa`mi pun problema sa`mi regret o decizie din trecut. Chiar daca ea este gresita…nu`mi foloseste absolut deloc daca nu invat din ea… daca nu invat s`o accept…daca nu invat s`o accept ca parte dintr`un total. Si din cele mai mari “greseli” am aflat ceva…

Leave a Comment more...

MERGI LA VOT !!!

Posted by TERRA in Nov 11, 2009, under Uncategorized

romania-bunului-simt

1 Comment more...

PLICTISEALA cu P.L.I.C.T.I.S.E.A.L.A mare !

Posted by TERRA in Oct 12, 2009, under Uncategorized

Ce aiurea e sa incep un articol cu “mi-e o leneeeee”, dar bine ca nu ma doare. Vorbeam cu un prieten si ne plangeam unul altuia, cat de plictisitoare a fost ziua de azi. Asteptam de cateva zile sa vina toamna, ma saturasem pana peste cap de caldurile din timpul pranzului, de lipsa adierii vantului, de fapt asta imi lipseste cel mai mult din Constanta, sa simt vantul cum imi ocoleste trupul in drumul sau catre nicaieri. Sau poate si vantul se duce undeva.  Si cum spuneam, asteptam vremea mohorata… si a venit. Dar din pacate nu s-a sincronizat cu starea mea de spirit. Azi trebuia sa radiez de fericire si optimism, azi trebuia sa dea pe afara stima mea de sine, azi trebuia chiar sa sufar de mine.  Astept ziua de azi de ceva vreme, credeam ca azi am intalnire cu viitorul, credeam ca azi nu trebuia decat sa fiu tare si prindeam o bursa. Dar minunatul targ de burse s-a dovedit a fi doar un targ de mastere… bull shit. Mai multe informatii aveam eu de pe site`urile universitatilor.  Asa ca m-am agitat degeaba atata timp.  Nu-mi pare rau, ca nu sunt genul care sa regrete faptele facute. De obicei, imi accept actiunile fara regrete.

Incepand de dimineata…  m-a plictisit nessul pe care l-am baut, m-am saturat de el, mi-e dor de o cana de cafea proaspata, m-am plictisit sa caut bricheta preferata si am luat ce am gasit prin casa, m-a plictisit drumul pana la Inter, m-a plictisit coada pana la inscriere, m-au plictisit fetele derutate a celor din jurul meu, m-au plictisit aia de pe la standuri cu placa lor invatata de acasa. M-am plictisit sa nu am frigider si aragaz montat si sa mananc numai prin oras. NU MAI VREAU SA VAD PIZZA HUT !!!!. M-am plictisit de chioscul de la coltul blocului si de baiatul care zambeste ca un retard tot timpu. M-am plictisit sa ma gandesc ce fac in urmatoarele ore si m-am plictisit sa ma gandesc cate am de facut zilele astea. Nu e monotonie in viata mea, insa ma plictisesc din ce in ce mai repede.

p.s. m-am plictisit sa fumez :o

p.s.2 : ma mai plictiseste/streseaza cineva [ manuel stie ;) ]

Leave a Comment more...

Licenta

Posted by TERRA in Oct 03, 2009, under Uncategorized

Click pe link, apoi pe numele fisierului, pentru vizualizare:

http://terraa.blog.com/?attachment_id=5170714

p.s. NU UITATI de drepturile de autor

Leave a Comment , more...

Posted by TERRA in Jun 15, 2009, under Uncategorized
Leave a Comment more...

Cand ne traim viata?

Posted by TERRA in Mar 14, 2009, under Uncategorized

Cand ne traim viata? Multi spun ca ea trebuie traita in tinerete…ceva de genu, ca daca nu acum atunci cand? Altii spera la mari realizari in viata ca apoi la un moment dat sa traga linie si sa faca ce isi doresc, mai ales ca acum au resursele necesare…Pe langa aceste doua categorii mai sunt si altii care nu isi traiesc viata niciodata. 

Totusi, inainte de a incepe sa vorbim despre cand sa ne traim viata cred ca ar trebuii sa vorbim despre CUM ne traim viata. Ar putea fi apucatul de fumat sau poate practicarea vreunui sport extrem, ar putea fi deprinderea gustului bauturilor prin baruri sau poate sexul fara obligatii, ar putea fi plecarile din oras in locul cafenelelor cu ospatari care ne-au devenit prieteni, ar putea fi multe. Se numeste oare “sa ne traim viata” orice este iesit din tiparele monotoniei noastre? 
As vrea sa nu ma dau pe mine ca exemplu de cum consider ca mi`am trait partea de viata de pana acum, dar ce drept am eu sa vorbesc despre viata altora doar din banuieli. De exemplu, eu consider ca o parte din “cum imi traiesc viata” a fost alaturarea unui nou grup social, total diferit de cele in care fusesem pana acum. Este vorba de galerie. A fost, este si sa vedem cum o sa mai fie, o parte din ” imi traiesc viata” pentru mine, insa stiu ca pentru multi dintre cei din acel grup reprezinta “toata viata”. Diferentele astea ma fac sa nu generalizez, dar nici sa ma dau pe mine ca exemplu. Cred ca va voi lasa pe voi sa spuneti cum va “traiti viata”.
Despre partea cu “cand ne traim viata”, mi-ar placea sa spun ca tot timpul si incontinuu. Cel putin eu asa vad ideal-tipul de viata. Ok, nu zice nimeni ca doar asta trebuie sa faci. Nu-i nimic rau, chiar si pentru un rebel, sa ai un job bun si  o viata linistita, din care sa evadezi aruncandu-te cu parasuta sau savurand mirosul de mare combinat cu energia nisipului si urletul pescarusilor.
P.S.: Mai urmeaza …dar nu am mai postat de mult si simteam nevoia.
2 Comments more...

my DEX : [iubire]

Posted by TERRA in Mar 01, 2009, under Uncategorized

Iubirea trece prin stomac doar atunci cand iti este foame..
Iubirea este inteligenta doar atunci cand cauti
Iubirea este bogatie doar atunci cand vrei.
Iubirea iti este zi doar atunci cand e intuneric si noapte cand te lasi condus de sori.
Iubirea este apa doar atunci cand curge, foc atunci cand se aprinde, aer atunci cand se risipeste si pamant atunci cand se consolideaza.

Ceea ce imi ofera nu este zi si nu este noapte, nu este apa si nu este foc, nu este aer si nu e pamant, nu este frumusete, nu este inteligenta si nu este bogatie, dar este ceea ce le inlocuieste pe toate.
1 Comment more...

Lulu City

Posted by TERRA in Feb 09, 2009, under Uncategorized

I once said never drink for the past, drink for the future… but what if the past make us proud and strong for dealing the future?

What New York, Paris and Rome is for others, Lulu City is for me. 
Luxembourg e perfect. Ma gandeam uneori de ce nu pot niciodata sa scriu numele orasului in romana. Azi am gasit raspunsul, pentru ca Lulu nu e despre ceea ce arati ca esti, ci despre cine esti. Nu e vorba ca imi neg identitatea, ci Lulu are identitatea proprie. O fi oare mai puternica decat a mea? Ma indoiesc. Si totusi de ce LuxembOUrg si nu LuxembUrg? 
De ce se compara cu NY, Paris si Roma? Pentru ca are non-conformismul newyorkez, extravaganta si conservatorismul parizian, istoria si cultura romanista. Pentru ce sa am nevoie de un alt oras, cand unul singur imi ofera tot? Tineretul este non-conformist, dar odata cu varsta apare si snobismul. Si e perfect. Sunt libera si non-conformista acum, insa stiu ca voi ajunge a fi un pic snoaba si cea mai frumoasa parte e ca nu imi pare rau. 
Intrebarea este: Cand am ajuns sa am prejudecati fata de un oras in functie de lumea care-l populeaza? De ce ma simt mai bine in Bucuresti decat in Constanta? Pentru ca lumea nu judeca atat de mult. Nu arunca cu priviri. Nu ma astept sa aprecieze toti moda, nici macar nu sunt o fana a ei. Nu fug fupa firma, insa ma bucur de ele. Si poate exact asta inseamna Luxembourg la varsta asta. Sa te bucuri de imaginatie si de bun gust, sa iesi din tipare fara ca cineva sa te aprecieze sau sa te judece pentru alegeri, ci doar sa te admire pentru curaj. 
Luxembourg este exact ceea ce sunt. Niste cizme de cauciuc, cu o geaca necalcata si nearanjata, cu o geanta foarte grea de laptop dupa umar, cu niste okelari non name dar trendy. Sau cu niste adidasi butucanosi si pantaloni skinny, cu parul nearanjat prea mult, dar tuns intr-o maniera care striga “I got bulls”, cu okelari roz si zambet larg pe fata, savurand un Marlboro Lights Lung, asteptand autobuzul. Asta inseamna Lulu City la 21 de ani. Si da, pot face din Bucuresti, my Lulu City, dar nu pentru mult timp.
Insa Lulu inseamna mai mult, inseamna sa poti sa treci pe aceeasi strada de 10 ori intr`o ora si nimeni sa nu se intrebe daca esti nebuna. Sa zambesti unui baiat pe strada sau sa ceri un foc fara sa se gandeasca ca incerci sa-l agati, sa mananci un big mac catarata pe o margine de fantana fara sa se intrebe nimeni nimic, sa savurezi o salata de fructe in timpul unui concert intr-o piata. In Lulu City poti intr-o seara sa bei un pahar de vin la un bar frantuzesc si a doua seara o bere la o teresa nemteasca, si sa fi tu in ambele seri. In Lulu City poti sa fi VIP la o piscina si mancator de carnati la un festival de rock. 
Sa stai intr-un sat de dormit, cu pivnita la subsol, cu dealuri care iti inconjoara casa, cu vecini care isi plimba caii, cu cires in curte si masina de tuns iarba si apoi sa pleci oricand de acolo spre village purtand pantaloni largi si un tricou oarecare, cu o traista atarnata pe umar si cu un pachet de tigari in buzunar, colindand orasul, asta este Lulu City. 
Da, in Lulu City este loc pentru oricine. Chiar daca unii spun ca sunt prea snobi. Snobismul nu este neaparat un lucru rau si nu apare la toata lumea. Dar exact despre asta e vorba. Cele doua parti ale mele, ca doar sunt gemeni :D, se regasesc in Lulu City. Pot fi o snoaba cu LV si Burberry 5 ore si o crazy mother fucker care arata a emo urmatoarele 5 ore. 
Luxembourg is me. Si uneori ma doare sa o spun, si chiar imi pun zeci de intrebari dupa ce ma gandesc la acest lucru, dar este singurul loc din lume pentru care as lasa Romania. 
Sunt fericita numai cand ma gandesc la cea mai lunga perioada pe care am petrecut-o acolo. 3 luni si ne-a fost deajuns sa ne cunoastem. Eu si Lulu. Eu m-am indragostit de oras si orasul de mine, altfel nu pot sa-mi explic de ce mi-a aratat toate lucrurile frumoase, de ce m-a facut sa-l plac. 
Dar din pacate am facut un pact cu scumpa noastra tara. Mi`a promis ca ma va ajuta sa ma bucur cat mai mult de viata, in oricare oras as fi si pentru oricat timp as petrece acolo. Am iubit Constanta si inca o mai iubesc pentru marea sa, pentru cladirile si istoria sa, pentru amintirile pe care le am cu ea. Iubesc Bucurestiul pentru libertatea pe care mi`o ofera, pentru ambianta pe care o creaza, pentru dragostea fara limite pentru Rapid. Am iubit Sibiul pentru cultura in care m-a facut sa ma simt bine. Am iubit Timisoara pentru linistea sa. Insa nu am iubit niciodata vreun oras pentru oamenii din el, pana cand eu si Lulu ne-am cunoscut. Revenind la pact, pentru tot ceea ce mi-a oferit Romania, am promis ca nu voi pleca niciodata din ea lucrand pentru mine, ci doar pentru ea. Macar atat pot sa`i ofer pentru tot ceea ce ea mi`a oferit. Si totusi, de ce spun din pacate? Pentru ca in Lulu mi`e greu sa lucrez pentru ea. Mi`ar fi usor in Paris, la Comitetul Regiunilor si o voi face si pe asta, pentru mine si pentru Romania. Insa pentru iubirea mea, Lulu ce voi face? Ramane de vazut, pentru ca se spune ca, daca o iubire este adevarata lucrurile se vor rezolva de la sine, planetele se vor alinia si Lulu imi va oferii posibilitatea sa ne iubim, dar sa imi pastrez si promisiunea pentru prima mea dragoste, Romania. 
Luxembourg, cum eu am asteptat 16 ani sa te cunosc, stiu ca si tu ma vei astepta, oricat ar dura.
2 Comments more...

Prietenilor mei…

Posted by TERRA in Jan 22, 2009, under Uncategorized

Prietenilor mei nu le voi multumi ca m-au ajutat in multe faze din viata, nu le voi multumi ca au fost alaturi de mine atunci cand am aut nevoie. Toate acestea pentru ca nu asta e relatia mea cu ei. Nu am prieteni pentru ca am nevoie de ei si nici eu nu le sunt lor prietena pentru ca au nevoie de mine. 

Pritenilor mei care imi sunteti rude … Va multumesc ca m-ati invatat si sa lasat sa va fiu prietena. Cum a inceput totul? Simplu, mi-ati dat viata.

Poate au existat perioade in viata mea cand am avut “prieteni” din interes dar nu m-am gandit niciodata astfel la ei. Cei din afara imi atrageau atentia la acest lucru si nu vreau sa ma gandesc daca au avut sau nu dreptate
Insa acum… acum imi dau seama cat de natura e relatia mea cu prietenii. Cu o parte din ei ma vad foarte rar, pentru ca au ramas in Constanta insa odata ajunsa acasa sincer nu pot sa traiesc fara ei. Cat sunt in Bucuresti, oare de ce nu simt nevoia sa fiu langa ei? Oare subconstientul meu a reusit in aproape 3 ani sa se obisnuiasca cu situatia? Si totusi, ce frumoasa e relatia de prietenia care nu se bazeaza pe teorii economice, adica dai si primesti si esti satisfacut. Ce imi ofera ei? Absolut nimic. Ce le ofer eu? Nimic. Zambetul, glumele, tipetele, nervii, imbratisarile, nu sunt pentru mine unelte de troc. Ma simt bine alaturi de ei si ma intorc intotdeauna cu bucurie. 
Pritenilor mei de aici… ce natura este viata impreuna… ce normal ni se pare sa fim intotdeuna unii langa ceilalti. Ce frumos deschidem gura si ne impartasim gandurile fara a fi nevoie sa ne controlam emotiile. Ce sinceri suntem unii cu altii si ce bine ca avem timp sa mai trecem din cand in cand si unii pe la altii.
Cu parere de rau spun, ca se pare, ca exista si o exceptie la ce spuneam in primul paragraf. De fapt asa e situatia, desi stiu ca eu nu sunt prietena cu el din interes si nici el cu mine, insa in ultima perioada de prea putine ori ne-am intalnit doar ca sa petrecem timp impreuna. Ultimul exemplu, de Craciun, nu puteam pur si simplu sa ne vedem la o ciocolata calda si sa ne uram toate cele bune pentru anul urmator? De ce a trebuit sa ne intalnim intr-un magazin de calculatoare ca sa ma ajute in a face o alegere buna? Imi pare rau, imi pare sincer rau ca nu mai avem timp sa fim cu adevarat prieteni, desi eu te consider unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.
Celor care mi-au fost candva foarte buni prieteni… De ce nu gasim timp sa fim din nou prieteni? De ce s-a racit relatia sau oare chiar s-a racit ea ?
Prietenilor cei noi … Va multumesc ca mi-ati aratat ca o prietenie se poate lega si intr-un weekend. Poate nu avem atat de multe lucruri in comun dar nu e asa ca ne simtim atat de bine impreuna? Si cum de, exact cu voi, si din pacate numai cu voi, imi fac planuri pentru vacanta? 
Colegilor care imi sunteti prieteni … E amuzant cum suntem mai mult prieteni decat colegi si intr-un fel ma bucura acest lucru. Sper sa fie de viitor prietenia noastra si sper sa ne amuzam la fel de tare peste 10 ani si sa spunem acelasi lucru ” de semestru asta ne punem pe treaba, mergem la toate cursurile” :))
Un lucru e cert, VA MULTUMESC PRIETENILOR CA EXISTATI. Nu va multumesc pentru altceva, doar atat. Si spun sincer, si nu sunt doar cuvinte, ca VA IUBESC. ( stiti doar ca nu sunt genul care arunca cu astfel de cuvinte )

P.S. Vorbeam mai devreme la telefon cu cea mai buna prietena a mea, mama. Era prin oras, cu cea mai buna prietena a ei, alegeau mobila pentru casa acesteia sau asteptau sa vina aia cu mobila, ceva de genu. Ceea ce vroiam sa spun este ca, aceasta foarte buna prietena e fosta ei colega de liceu. Dupa 25 de ani inca sunt foarte bune prietene. Nasa mea este, de asemenea, fosta colega de banca a mamei, din generala si liceu. Sunt inca foarte bune prietene. Cu care dintre voi acestia carora v-am adresat gandurile peste 25 de ani voi fi in oras?
2 Comments more...

E SESIUNE…

Posted by TERRA in Jan 18, 2009, under Uncategorized

E sesiune. Nu este vara si nu este iarna, nu este primavara si nici toamna, este doar sesiune. E perioada aceea in care timpul trece prea repede, exact cand noi avem nevoie ca el sa stea in loc. E perioada cand cei mai buni prieteni ne sunt noaptea, tigarile, cafeaua si cola. 

E bine cand reusesti sa nu lasi Sesiunea sa devina un bau-bau. Eu am reusit dar totusi ma enerveaza timpu. Timpul asta care nu intelege ca mie nu-mi foloseste ca el sa se invarta sub forma unor limbi de ceas, care nu intelege ca ma stresez cand vad ca din noapte se face zi si din zi noapte.
De ce nu se tine cont de intetiile cuiva. Adica daca eu am intentia de a folosi timpul intr-un scop bun, vreau sa acumulez cunostiinte, vreau sa le aplic in eseuri si proiecte si mai vreau sa si muncesc pe de alta parte. Dar nu conteaza acest lucru, am acelasi timp ca cel care prefera sa stea in cazinouri, sau la colturi sa fure, sau isi creaza un plan sa ucida pe cineva.
Pe de alta parte, prin asta iti arati abilitatile, putand sa infrangi timpul si sa iti atingi targeturile. Eu le am stabilite pana pe 15 februarie. Prin martie o sa stiu sigur daca mi le-am atins sau nu…
Voi ce relatie aveti cu timpul?
4 Comments more...

Looking for something?

Use the form below to search the site:

Still not finding what you're looking for? Drop a comment on a post or contact us so we can take care of it!

Visit our friends!

A few highly recommended friends...

    Archives

    All entries, chronologically...